Joi seara…

În școală este liniște. Scaunele sunt la locul lor. Tablele… unele închise, altele albe de curățenie! Pe ici, pe colo, câte un lucru mai așteaptă, parcă, să fie așezat. Pare că nu se întâmplă nimic și, totuși, o școală nu este niciodată mai aproape de a prinde viață decât în liniștea aceasta. Peste câteva zile, pe holuri vor apărea pași: unii mici și nesiguri, alții grăbiți și foarte siguri, pentru că știu deja drumul. Vor fi revederi, începuturi, emoții ascunse bine și câteva mâini care nu vor să dea drumul prea repede altor mâini. Nu știm cum va fi anul care vine, dar știm cum vrem să fim noi și în acest an.

O școală în care:
✔️ copilul să fie văzut și apreciat;
✔️ profesorul să conteze;
✔️ părintele să fie partener;
✔️ iar binele să nu fie un proiect, ci un fel de a fi împreună.

Deocamdată, e liniște.

📍Luni, la 10:00, se întorc copiii și abia atunci școala va fi din nou „întreagă”.